Ioana d?Arc

Eroina sfanta a Frantei, Ioana d'Arc, s-a nascut intr-o familie de tarani din satul Domremy, situat in Lorena. La 13 ani, Iana a inceput sa auda „vocile" (a sfintilor Mihai, Caterina si Margareta), care au inspirat-o. Cand le-a spus parintilor despre decizia ei, acestia au incercat sa o convinga ca viziunile cu ingeri si vocile care ii spuneau de misiunea ei divina, erau pur si simplu vise. Preotul satului, prietenii ei, chiar si guvernatorul orasului, toti au incercat sa o opreasca, dar a fost in zadar.
1429 - Ioana d'Arc il intalneste la Chinon pe regele Carol al VII-lea
Incetul cu incetul, oamenii au inceput sa creada in misiunea ei. La un moment dat, toti au renuntat sa o opreasca si sa o descurajeze, iar unii dintre cei bogati au ajutat-o sa plece la Chinon, unde locuia regele francez, Carol al VII-lea. Cand Ioana a ajuns la Chinon, un grup de soldati se pregatea sa mearga in sudul Frantei pentru a elibera orasul Orleans, care se afla sub asediu englez. Regele Carol a primit-o pe Ioana cu amabilitate si a ascultat, cu o atentie profunda, la ce a avut aceasta de spus. Fata i-a vorbit cu modestie, dar cu o convingere calma ca avea dreptate. „Milostive Rege," i-a spus ea, „numele meu este Ioana d'Arc. Dumnezeu m-a ales pe mine sa scap Franta de dusmani. Am sa-i conduc eu pe soldatii pe care ii trimiteti sa elibereze Orleans-ul. Aceasta este dorinta lui Dumnezeu si sub indrumarea mea, victoria va fi a lor." Regele si nobilii sai au discutat si, in cele din urma, Ioanei i s-a permis sa conduca o armata de aproximativ cinci mii de oameni impotriva englezilor la Orleans.
Ioana d'Arc pleaca la Orleans
Cand a parasit Chinonul in fruntea soldatilor ei, in aprilie 1429, Ioana d'Arc avea 18 ani. Pe calul sau de razboi si imbracata, din cap pana in picioare, in armura alba, mergea alaturi de multimea vesela. Intr-o mana tinea o sabie veche pe care a gasit-o langa mormantul unui sfant, iar in cealalta, un steag alb, pe care erau brodati niste crini. Soldatii neciopliti, care mergeau langa ea au renuntat la limbajul vulgar si la manierele aspre, pentru a o proteja si a o face sa se simta in siguranta. Si-a inspirat intreaga armata, dandu-le curaj si credinta cand le vorbea despre viziunile ei. Cand a ajuns la orasul asediat, fara frica, Ioana a inconjurat zidurile Orleans-ului, in timp ce soldatii englezi o priveau cu uimire.
Ioana d'Arc ii invinge pe englezi si inlatura asediul orasului Orleans
A putut sa intre in Orleans, in ciuda eforturilor depuse de asediatori pentru a o impiedica. I-a incantat pe localnici cu veselia ei, cu cuvintele increzatoare si apoi si-a condus soldatii pentru a lupta cu englezii. Reusita lor a fost uimitoare. Una dupa alta, rezistentele englezilor au fost indepartate. Cand a ramas doar cea mai puternica si Ioana conducea atacul, a fost usor ranita si a fost scoasa de pe campul de lupta pentru a fi consultata de un chirurg. Soldatii ei au inceput sa se retraga. „Stati", le-a poruncit ea, „mancati, beti si odihniti-va, pentru ca de indata ce ma voi simti mai bine, voi atinge peretii cu steagul si voi veti intra in cetate." In cateva zeci de minute, s-a urcat din nou pe cal si alergand rapid spre fortareata, a atins-o cu steagul. Aproape instantaneu, soldatii ei au urmat-o. Chiar in ziua urmatoare, trupele inamice au fost fortate sa se retraga din oras si asediul a luat sfarsit. Soldatii francezi jubilau de fericire si au numit-o pe Ioana d'Arc "Fecioara de la Orleans". Cu acest nume, a ramas cunoscuta in istorie.
Ioana d'Arc il vede pe rege incoronat la Reims
Faima ei s-a raspandit peste tot, si atat francezii, cat si englezii erau convinsi ca avea mai mult decat o simpla putere umana. I-a mai condus pe francezi in alte cateva batalii, si mereu trupele sale au fost victorioase. In cele din urma, englezii au fost trimisi departe, in nordul Frantei. Apoi, Carol, zorit de Ioana, a plecat la Reims cu douasprezece mii de soldati, si acolo, intr-o ceremonie splendida, a fost incoronat rege. Ioana, tinand in mana steagul ei alb, a stat mereu langa Carol in timpul incoronarii. Cand ceremonia s-a terminat, ea a ingenuncheat la picioarele lui si a spus, „O, rege, voia lui Dumnezeu s-a implinit si misiunea mea s-a incheiat! Lasa-ma acum sa ma intorc acasa la parintii mei." Dar regele i-a cerut sa mai ramana un timp la curtea lui, deoarece Franta nu a fost eliberata cu totul de sub asuprirea englezilor. Ioana a fost de acord, dar i-a spus: „Nu mai aud vocile ceresti si mi-e teama."
Ioana d'Arc este luata prizoniera
In timpul unui atac impotriva armatei ducelui de Burgundia, Ioana a fost luata prizoniera. Pentru o suma mare de bani, ducele a lasat-o pe mainile englezilor, care au bagat-o la inchisoare in Rouen.
Ioana d'Arc este acuzata de vrajitorie si este adusa in fata justitiei
Dupa un an de intemnitare, in final este acuzata de vrajitorie si adusa in fata justitiei. S-a spus ca era sub influenta Raului. Si-a declarat nevinovatia in fata judecatorilor si a spus: „Dumnezeu mi-a fost intotdeauna calauza, in tot ce am facut. Diavolul n-a avut niciodata putere asupra mea." Judecata ei a fost lunga si obositoare. La finalul ei, Ioana a fost condamnata sa fie arsa pe rug.
Ioana d'Arc este arsa pe rug
In piata din Rouen, soldatii englezi au legat-o de rug, deasupra unui teanc mare de lemne. Un soldat i-a pus intre maini o cruce, pe care o facuse dintr-un bat. Ea i-a multumit si a strans crucea la piept. Apoi, un preot, i-a citit rugaciunile, si un altul i-a intins un crucifix, pe care ea l-a sarutat. Cand flacarile au izbucnit cu cruzime in jurul ei, fata a rostit cuvantul „Isus" si si-a dat sufletul.
Ea a devenit un simbol al Ligii catolice in secolul al XVI-lea. Monsignorul Felix Dupanloup, Episcop de Orléans intre 1849 - 1878, a facut eforturi de a o beatifica pe Ioana d'Arc, dar n-a trait sa vada fapta implinita.
Beatificarea Ioanei d'Arc a venit in cele din urma in 1909, iar canonizarea ei a avut loc pe 16 mai 1920. Ziua ei de celebrare este pe 30 mai. Ca sfant, Sf. Ioana d'Arc, a devenit unul dintre cei mai populari sfinti ai Bisericii Romano-Catolice.